dacă pentru materie gândim că există un creator, energia,
pentru emoție gândim asemenea?

uite ce aflare: nu există doar un creator, ci doi.

așa ajungem să ne reamintim originea
atât în zero, cât și în unu;
că așa a plecat din nimic și din unic, ceva,
și-a ajuns să fie totul.

frumos este că nu s-a terminat
că șirul de zero și unu este infinit
că se dansează în toată această devenire fără forme
și fără nici o formalitate
oare?
frumos este să-l simți
îl simți?
cum respiră
zero pe unu și unu pe zero
precum doi bebeluși gemeni
cu zâmbetul pe fețe
în somn

oare ce o visa universul?