pe ape n-ai putut să umbli și-atunci
ai învățat să alergi printre stropi
ai aflat și despre legea care spune că ceva te împinge
de jos, dar tu,
un rebel, ai știut să cazi, să tot cazi
în albii secate

n-ai primit rădăcini și nici
pat moale, mângâiere la sân
și-atunci, ai ales să alergi desculț prin țărână
să legi norii în șiroaie de ploaie și să-i
joci prin vântul domol
în loc de zmeie

mirosul de fân ți-a fost
povestea de seară
luna, o lampă ce-ți rătăcea în priviri
primul sărut doar provocare
să prinzi un altul, și altul,
mereu