carnea de pe noi, doar un sumar al făptuirii
de pe vremea când lutul
a fost înmuiat în apă

doi stropi au transformat
adâncul nesfârșitelor călătorii
în ochi
din carne le poartă

matematica trupului,
ambiguitate a unor teorii
care nu pot să răspundă la întrebarea:
gândurile,
de ce sunt grele și apăsătoare?

am primit în grabă trupul, sufletul, ființa
și-am gustat mărul cu poftă,
dar am uitat să luăm cu noi
manualul cu instrucțiuni

poate d’aia tu vezi
și atunci când închizi ochii,
atunci te întrebi:
plutesc?

liniile frânte lipsesc spiralelor
cercul are, undeva, un început
undeva, un sfârșit

reset