de-ar fi să poți te-ai întorce
către unde ai fi vrut să ajungi atunci când ai pornit
drumul l-ai citi pe harta cicatricelor pe care le porți
uneori
viața te-a strâns ca o sârmă ghimpată
sărutul ei binecuvântat l-ai primit
uimit de-a sa dulce durere

te-au prins în horă
așa cum o frunză este purtată de vânt
în jocul amețitor al vârtejului
tu priveai la muzica lumii
alții o ascultau
pe tine niciunul
așa ai ajuns să ascunzi vorbele-n cuvinte

pentru tine cuvintele aveau culoarea tăcerii

de-ar fi să poți ai prinde plânsul într-o vârtelniță
de unde să-l depeni într-un sul pe mână pe cot
cum făcea bunica cu lâna toarsă
să nu-ți mai fie nod în gât alint să îți fie
de dor
de amintire
de bucurie
nimic mai mult

timpul lacrimilor l-ai păstrat pe un alt drum
pe hartă
neînsemnat

de-ar fi să poți să asculți cântecul
ai alege descântecul
purtat de mângâierea credinței că vorbele pot ajunge
până dincolo de nori
dincolo de stele
dincolo de marginea oricărei închipuiri
și-apoi
ar veni înapoi
purtând cu ele
vindecarea

ai ști că a ta e pe drumul de dus
unde te-ai întoarce să îți fie de leac

de-ar fi să poți