dacă în locul icoanelor s-ar pune oglinzi
omul s-ar închina sieși

atunci când te închini la o sticlă
te-aștepți ca măcar chipul de pe ea să-ți zâmbească

și încă n-am învățat să ne închinăm în bucurie

dacă întorci spatele icoanelor sau oglinzilor
aducerile aminte îți vor spune că este despre rugă
atunci când sinele
așa cum va fi să afle privind flacăra lumânării
- mângâiere fierbinte pe buza tăcerii
va călători către înalt

rănit și-n suferințe
tot sufletul se ascunde sub o armură de piatră
să-l atingi nu-i de ajuns
o rugă și fiecare lacrimă interiorul i-l seacă
nu poți rupe bucăți dintr-un templu să le porți cu tine în lume
la templu te duci doar întreg

ar vrea să mai spună
dar tot ce-ar mai spune strigare ar fi
din trupu-i de plumb clopotul bate a jale
podeaua e rece
cioburile-n cădere răsună

pe sticla plină de aburi
ruga ce-o scrii
pierdută va fi