copilul îți spune
ca și când toate se mai întâmplă o dată
aproape că poți atinge povestea
și-am luat bățul, uite așa... și-am alergat...
ce faci
stai să-ți spun....
te trage de mânecă
și-apoi a fost așa...
spune copilul de parcă ar fi o pasăre
care ciripește a veselie primăvara
și vrei sau nu
poți sau nu
vei simți și tu
cum se topesc țurțurii
cum pocnesc mugurii
cum ziua mușcă din noapte
în fiecare dimineață tot mai devreme
sau măcar încerci

altfel
omul trecut prin viață îți vorbește ca și când
un vânt cald s-ar strecura prin iarba pe care stai tolănit
vorbele-i sunt
melodia care acompaniază povestea
iar povestea
el o vede undeva dincolo de clipă
ca pe un film care se derulează
într-un punct
acolo-i este ațintită privirea
dacă pleci nu te trage de mânecă
nu te îngheață nu te topește
oricum
povestea lui continuă și atunci când tace
și stă suspendată ca o filă de ape între straturi de cer

între straturi de cer e și povestea ta