dă drumul apelor curate
te poartă alături de ele și învață să curgi
cu tot râul care te umple
cu tot râul care te primește în a sa matcă

cum apa din urmă e un alt viitor
așa te prinde și tu de al tău izvor
și pune peste piatra din cale
un val de amintire
nu unul de uitare

privește
apa este incoloră
lumina este incoloră
dar împreună nasc curcubeul
sau este iluzia amestecului dorit

în diminețile soarelui fără vlagă
apelor le sufocă curgerea
înghețul
din solzi de pește adormit nu mai răzbate
strălucirea

visezi în alb și negru
dar viselor tu le poți da culoare

cum stă apa între cer și pământ în cascade
tu poți să stai între umbre
să desparți umbrele albe de umbrele negre

iluziile prinse în agrafe de gheață la mal
să le topești
tu poți