când trenul a pornit am privit către lume
și lumea stătea pe loc
și nu se lăsa dusă cu mine
am ales să cobor

în tren ești doar un călător care privește
mie îmi place să simt drumul


dacă vrei să nu rătăcești
umbli pe calea trenului
pui pasul pe fiecare traversă
până când obosești să mai urci
pe scara care n-a învățat să te ducă spre sus
până te transformi într-un tren
și duci cu tine călătorii
care au uitat demult mersul pe jos


de aceea
atunci când vezi lumina de la capătul tunelului
te pregătești să dezertezi și
te vei duce mai întâi
pe-o margine de râu să-ți potolești setea
apoi
pe un vârf de munte să îți potolești zborul unde
ai timp să te întrebi dacă ai pierdut
dacă ai câștigat atunci când
ai primit bilet doar pentru dus

oricum
buruienile și praful au năpădit scara și
cale de întors nu-i