către locurile de care nimeni nu scapă am umblat și eu
și flămând am fost
nici n-am primit nici n-am cerșit
din când în când am făcut popas
și-am stat în colțul meu
între vise în care aveam ce pune pe masă
la masă mă așezam întreg
cu mine și dorul întrupat
să-l hrănesc
am învățat să mușc cu tălpile din pământ
de la el am aflat
din orice izvor poți să bei dar numai unul îți potolește setea
pe oriunde ai să poți păși dar numai un loc îți va fi acasă

între noi s-a așezat depărtarea
ca o paranteză interminabilă într-un discurs despre libertate
spus în curtea închisorii
de o parte și de alta a gardurilor toți se simt închiși
și privesc cu invidie la cei de dincolo
celor ce ascultă le stârnește dorul și vor să zboare
cei care nu aud caută ușa coliviei
dacă nu ar fi zidurile am merge ținându-ne de mână
fiecare în libertatea lui
fiecare în închisoarea lui

de parcă ar fi vrut să evităm întâlnirea
de parcă atingerea ne-ar fi dus acasă
singurul loc în care am putea trăi despărțirea
zidurilor n-au fost zidite porți
ceva provizoriu ni s-a spus
ne vom ocoli unul pe celălalt până când
universurile noastre vor învăța să se rotească în același sens