până acolo poți să mergi
până la capătul lumii
pe care îl vezi ca pe o proiecție în 3D
grăbești pașii
îți așezi crosna ce-o porți pe umerii obosiți
amintiri adunate în vreascuri
trimiți un gând de alint tălpilor plângăcioase și
genunchilor care caută pământul pentru o clipă de rugă
tu știi că vor doar odihna
întinzi mâna să atingi
să mângâi liniștea finalului de cale
dar uite că nu-i
ai mers înainte
dar ești mereu la câțiva pași mai departe
a fost doar o iluzie
un scenariu pe care l-au numit destin
și pentru care ai plătit bilet
ți-au dat și ochelarii aceia
depinde ce vrei să vezi
ți-au spus
dar pe tine te-a prins povestea
și-ai uitat să mai alegi