lumii ăsteia îi pasă de tine cât timp îți va lua să te scurgi
ca zerul din laptele pus într-o pânză atârnată de grindă
lumii ăsteia nu i se va părea prea mult și o va face pe îndelete
cățărată pe cârligul în care stai agățat va privi și
va număra picăturile care se strecoară
prin fibrele care atârnă din tine
pentru lumea asta
mare brânză nu-i să aduni din sânul mamei laptele
și în prunc să îl pui
apoi să-i adaugi cheagul câtorva zile
când îl ții de mână și mai peste alte câteva când
îl asculți cum rostește cuvântul acela care
topește toate pietrele din inima pitită în spatele sânului secat
unde au să mai fie și altele până când
ți-l ia și-l înfășoară într-o cârpă
și-l stoarce și-l molfăie în pliscuri hapsâne
până la ultima îmbucătură