un câmp fără umbră
acolo unde nu-i adăpost și umbrele ard
izvorul moare sub rana otrăvii
rămâne locul în care fântâna a secat
și cumpăna pe care un corb bătrân se-așază
în al său ultim popas
din el mai zboară rând pe rând
câte o pană luată de vânt
așchia nopții s-a înfipt adânc
în ceața dimineții
să te trezești nu-i cu putință
visul se pierde în alt vis
aceasta-i uitarea!
o amintire pe care nu o mai găsești
te uiți după ea în ziua din urmă
dar ziua aceea s-a topit
în jurul focului
ai vrea să mai asculți chitara
și-ai pune chipul celui care ești astăzi
dar astăzi nu știi nimic despre ziua aceasta
așa cum se vedea pe câmp plin cu flori
de salcâmi mărginit
și-un fir de izvor
de cel care pe-atunci mai gusta
clipele adunate în ciorchine zemos
și gust de nu mă uita