frunza iubește fructul
fructul se lasă cules
frunza privește ramul
pe ram o pasăre cântă
frunza își caută umbra
umbra sărută pământul
norul acoperă soarele
peste toate șuieră vântul
frunza primește s-adoarmă
dansează în visul căderii
ea nu izbește pământul
îl mângâie înainte să moară
sărutul morții și-n umbră
peste toate țărână

nu vreau să fiu frunză nu vreau să fiu frunză nu vreau...

în cuibul părăsit
praful clocește uitarea
în hibernare mugurii
doi câte doi compun
cântece noi
pe țurțuri rodesc
fructe de gheață
peste crengile reci
păianjenul alb
țese straturi de aripi
aripi de stele
stele fără umbre
sub raze de soare
învață să zboare
din lăstari răsar
alte frunze

vreau să fiu frunză vreau să fiu frunză vreau să fiu...