Îmi scot șalul de pe umeri, pe o ploaie infernală,
Să mă spăl de ura lumii, vorbă crudă și poveri,
Voi păstra în amintire un blestem din primăvară,
Unde tata și-a dat suflul, măcinat de boli, mai ieri...


Curge ploaia cu șiroaie încercând să dilueze
Răutatea azvârlită de o gură-nveninată,
Spăl și demnitatea-n treacăt, și-i dau sfat să nu cedeze
Pizmei ce-a-mproașcat păcatul...Domnul dă nota de plată.


Nici furtuna, nici prăpădul, nici vârtejuri infernale
Nu m-au doborât în viață, m-am săltat ca din morminte...
Îmi scot lutul de pe mine, și sub streșini fluviale
Las o ultimă slineală, înțeleaptă și cuminte.


Plouă...plouă ca din raiuri, să mai spele din păcate,
Spală lacrima ce cade din blestem mocnit...de frate...