ai ochi frumoși dar poza e târzie
s-a păstrat privirea sub ridurile adânci
săpate în hârtia aspră deja
cuvânt de rămas bun n-a fost lăsat
doar s-a așternut o palidă iscălitură
lăsată de gândurile adunate pe tâmple

erai acolo unde trăiau florile-n muguri
pe care le gustam nesătui din buzele coapte
și-n jur zburau fluturii pocnind clipele
în fiecare zi alții
trăiau doar pentru a umple
peisajul din povestea noastră

mai încerc să te desenez pe asfalt
să-ți iau din plete albul de cretă
să te știu privind către cer
cumva trăgând cu urechea la șoaptele pietrelor
caldă mângâiere să-mi lași pe tălpile desculțe

ai ochi frumoși dar poza e devreme
într-un amurg monocolor ne-a prins
pe un orizont în care s-au risipit
culorile unei stele căzătoare