mai prinzi această ședere
pe o bordură de unde
prin ploaie privești
cum se întrec șiroaiele
să pătrundă în buza urbei
acolo dispar gândurile
pe care le aveai
când ceilalți fugeau
să se adăpostească

îți place năvala stropilor
le vezi jocul
de-a sărutul dăruit pe țărână
pe-al tău îl amâni
te prefaci neinteresat dar
privești cum devii
cum fiecare picătură
duce cu sine
o fărâmă din tine
adânc în pământ
unde apele nu separă
tulbure de limpede

mai prinzi această ședere
pe o bordură de unde
suspinelor le dai drumul
în bărcuțe de hârtie