tot ce n-a fost a devenit lumină și este
unde nu-i uimirea, nu-i nici pasul următor al cunoașterii, nici gîndul
și-atât ne-a mai rămas - povestea!
cine o va scrie?

mă gândeam,
cât de uimiți am fost atunci când am ales să fim,
cum am lăsat totul în urmă
ca să aflăm că din nimic suntem făcuți
și că lumina nu-i decât un reper
pentru a scoate la iveală relativul din absolut

nevoiți, ne dăm timp mai mult
atât cât să ne lipim pe trup eternitatea

dar iată că, mai mult decât timpul, ne interesează cunoașterea
căci, dacă nu vine eternitatea la tine, intri tu în ea,
fără să mai ai nevoie de timp

cât timp ne-ar trebui să știm tot ce a aflat omenirea de când este
n-avem
nu noi
dar știm
nu noi
ceea ce am creat,
creația!
este limitată la cunoașterea omului
(cantitatea de cunoaștere nu crește proporțional cu numărul indivizilor. ce ironie!)
până când aceasta va avea conștiința de sine
și va mușca din mărul cunoașterii

adevărul este adevăr până când este înlocuit de un altul

mare tristețe să afli că ești singur pe lume și că tot drumul a fost de fapt
doar o călătorie către tine

atunci când materia va mușca din fructul cunoașterii omul va fi Dumnezeu căci, după chipul și asemănarea lui, cel născut din țărână, va avea cunoașterea eternității, eternitate pe care și-o va însuși