am aflat orașul invizibil
clădirile sunt invizibile
și oamenii sunt invizibili
chiar și cărțile sunt invizibile
doar cuvintele nu
cărarea o cunoști
luând urma cuvântului
casa unde e acasă
din cer cad și te udă
atunci știi că plouă

pe om îl afli tot după cuvinte
un amestec cât într-o enciclopedie
și fiecare pare îmbrăcat în cuvintele sale
așa se pot deosebi oamenii triști
cei care poartă iubirea în ei...

m-am plimbat o vreme pe acolo
neștiut de nimeni
din când în când se izbeau de mine
ochi buze mâini... celule mii

îți lipsește cuvântul
ești invizibil
îmi reproșau