eu văd cerul ca pe o peliculă albastră
la marginea dintre lumi când respir
în una îmi las trupul să atârne
în cealaltă mă și văd cum stau
cu capul în jos uneori
doar de m-aș putea privi
din afară ascult ce spun ceilalți
înspre mine vorbele trec
prin ciobul de gheață pătat
cu nor pe partea dinspre inimă
între două bătăi
gândurile au înțepenit
printre coșmaruri lângă mine
o frunză plutește și-așteaptă
vârtej de adânc nu caută vreun alibi
pe drumul din urmă nu a zburat
o muzică mută în dansul căderii
mă învață cum să-mi iau rămas bun
așa cum și-a luat ea de la pădure