cât de înșelătoare poate fi
suferința
nu se ia ca o boală
nu o moștenești ca pe un blestem
nu o cauți
stă ascunsă în cei de lângă tine
în câte unul își face cuib
apoi clocește
tăcută

cum stă pasărea nemișcată să o mângâie șarpele
cum desenează ochiul căprioarei goana iedului
în timp ce fiara îi soarbe durerea
cum pentru a te ajuta să treci mai ușor prin suferință
acela se face scorbura viermelui
care rupe în fâșii strigătul până la un icnet
până la o șoaptă
până la liniștea milei care plânge în tine

privește
lângă tine este cineva care
soarbe cu înghițituri largi
urletul tău