de una singură mi-e mai ușor să mă mint
sunt curajul aruncat printre colții unui câine flămând
pâinea lui mucegăită de legea supraviețuirii
în prima zi de salariu îmi fac o bucurie
intru la second să-mi iau ceva deja purtat
umilința seamănă cu un șarpe constrictor
îmi imaginez că tricoul a păstrat un pic din povestea celei care l-a lepădat
poate și-a luat altul nou poate a pus câteva kilograme sau le-a pierdut
mă gândesc dacă este frivolă
dacă se tachinează cu loverii prin discotecă ori dimpotrivă
e o cumpărătoare compulsivă
îi plac lucruri noi cum îmi place mie să-mi verific telefonul
deși nu mă mai sună nimeni demult
măcar de n-aș da nas în nas cu vreun fost elev
să vadă de unde mă-mbrac
i-aș cădea în dizgrație ca odinioară Sissi
alaiului regal
vorbesc despre arta de a-mi purta umilința la vedere
cum își poartă un soldat decorația
după ce-a rămas fără un picior
mi se împinge un gând în alt gând ca inelele
unei omizi
îmbrăcată cu tricoul necunoscutei
în viața mea se insinuează
puțin din viața ei
se cheamă că ne-am întâlnit
fără să ne vedem cum te-ntâlnești
cu un morman de cenușă
fără să știi ce-a ars