Ma credeti ca eu si iarna, uneori, sunt la mare,chiar daca ma vedeti alergand aici prin ninsoare? Da, chiar si atunci cand sunt la sanius pe derdelus. Cum reusesc?Foarte simplu: ascult si ma gandesc. Pentru aceasta am o scoica nu tocmai pitica, pe care atunci cand o duc la ureche, de iarna nu mi-e frica. Datorita ei aud tot ce se intampla la mare, chiar daca intre noi se afla paduri, sau un munte oarecare. Ba mai mult. Pot sa si discut. Cu cine? Cu oricine. De pilda cu valurile, cu pescarusii, cu delfinii, chiar si cu crabii pot vorbi. Aflati ca am vorbit si cu Marea intr-o zi. Am vorbit si cu pestisorii desenati de mine pe nisip. Dar stati sa va explic. Noaptea, Marea trimite un val, care aduna toti pestisorii desenati pe mal. Aceasta ii duce in adanc, unde se intampla o scamatorie, pe care nimeni nu o stie. In orice caz, spre dimineata pestisorii prind viata. Deci si datorita copiilor care deseneaza, numarul mare de pesti se pastreaza.
Revenind la scoica mea minunata, sa va spun ce am auzit odata. Marea a lasat pe uscat un nou hotel, in care voi locui la vara. Bineinteles ca nu era tocmai finisat. Dar asta au facut-o oamenii mari imediat.
Sa stiti ca in vacanta mare am legat prietenii mai multe ca oricare. Un prieten foarte drag mi-a fost un val venit din larg. Cu valul acesta zilnic m-am jucat. Eu ii aruncam mingea de pe uscat, iar el mi-o aducea inapoi neintarziat.
Da, ca orice vacanta, si asta s-a sfarsit. Marea, drept amintire, o scoica minunata mi-a oferit. Datorita ei si iarna pot vorbi cu prietenii mei.
Mergeti si voi la mare, imprieteniti-va cu ea si veti primi o scoica asemanatoare.