Am un loc în piept
Pentru fiecare cuvânt
Pe care nu mi l-ai spus
Am câte o pernă
Pentru fiecare lacrimă
Găsită în dimineața aceea
Pe obrazul tău cuminte
Ca o pâine înghețată

Anotimpuri din ce în ce mai pline
Vin și pleacă atâția oameni
Din viața mea, bagajele
Se confundă, ale mele ale lor nu știu
Număr problemele ca pe caramele
Mă obsedează schimbatul pungilor de gunoi
La fiecare 7 zile
Și scriu, scriu, scriu până iese pe partea cealaltă, apoi
Tai hârtia cu pixul, mângâi o pânză
Dorm cu câte o oră în plus și nu mai visez nimic
Atâta singurătate e acolo cât e și în viață

Nu mă părăsi, tată
Se întâmplă atât de multe
Uneori îmi îngroș vocea și-mi spun o vorbă bună
De parcă ai fi aici
Și cresc mare

Nu mă părăsi, tată
În absența ta ai fost de fapt
Mai aproape
Ca niciodată