mure
pe cerul nopții
ne zâmbim
și le strivim între gene.

în tren
sunt multe oițe
grase
care nu pot să adoarmă
toate ne iau în brațe
urechile ni se înfundă
cu blănița lor
mirositoare

se aude ceva
în depărtare
îmi deschid doi nasturi
de la bluză
și las toți lupii să scape –
masacru.

plouă
luna se spală de sânge
pe sâni.
te țin de mână
ești mândru de mine.

noi strivim între gene
mure
de pe cerul nopții

și ne alăptăm
umbrele
și ne lacrimăm
moartea