Fir-ai tu să fii Frosinico !

Bunica Mărgărinta, femeie credincioasă, fusese ceea ce s-ar numi „mama răniților”. Casa bunicilor era lângă primărie și școală așa că toți cei care soseau în inspecții sau cu diverse treburi la cele două instituții erau trimiși pentru cazare și masă la mam’ Mărgărinta. Asta se întâmpla și înainte și după anul 1947.
Cum după proclamarea republicii se punea mare accent pe propagandă, a avut bunica din plin asupra cui să-și reverse marea bunătate. Bunătate care era temperată, din când în când, de cele două fete care nu se măritaseră încă (una era prea tânără cealaltă neatractivă).
Propagandista comunistă, o biată fată de la oraș, ce fusese trimisă să construiască o societate mai bună, după ce în ziua respectivă terminase de răspândit „lumina comunismului” în sat, întoarsă la gazda ei avusese parte doar de cazare nu și de masă. Asta poate din răutatea celor două mezine ce au hotărât să o înfometeze pe biata agentă cu propaganda, pentru a se răzbuna că propovăduiește colectivizarea! Toată noaptea s-a perpelit săraca cu mațele chiorăind și admonestând: „fir-ai tu să fii Frosinico!”. Cea admonestată era îngrijitoarea de la primărie care o trimisese la mam’ Mărgărinta să se cazeze.
Sper că mama și-a mărturisit și preotului răutatea din adolescență!