Uneori, conștiința noastră adoarme sub praful lumii și uităm că lumina nu se impune prin forță, ci prin delicatețe. Această rugăciune s-a născut din dorul de a rămâne trează în fața binelui, de a nu lăsa iubirea să fie acoperită de rușine, teamă, bârfe, manipulări sau indiferență. Este o chemare spre curățenie sufletească și tandrețe lăuntrică, acolo unde tăcerea devine rugă și harul devine respirație.



Doamne al luminii blânde,
păstrează-mi inima vie și curată,
ca un izvor care nu seacă sub praful lumii

fă-mă să aud șoapta Ta în liniștea dintre gânduri,
să tresar la orice umbră de nedreptate,
să mă rușinez nu din teamă,
ci din iubire pentru frumusețea Ta

când vorbele mele rănesc,
aprinde în mine focul tăcerii,
iar când tăcerea mea e vinovată,
fă-mă glas al adevărului blând.

Nu lăsa, Doamne, ca Duhul Tău să se stingă în mine
din oboseală, indiferență sau orgoliu.
Ridică-mă de fiecare dată când eu cad
și dă-mi puterea să nu-mi împietresc sufletul
cu justificări, scuze sau uitare.

Vreau să trăiesc curat,
nu ca un om care se teme,
ci ca un om care iubește și recunoaște
că harul Tău e viața mea.

Amin.