Am rămas cu palma întinsă
Tu mi-o sărutase-i
când fiorul unui gând
mă cuprinse
și-un gest fusese de-ajuns
să mă prinzi
sub aripă.

Mi-ai deschis pumnul încleștat
l-ai sărutat
și mi-ai spus că
Iubirea niciodată
nu se cere plătită
și cu aripa Ta
mi-ai întins
pumn-deschis
și mi-ai dat
în loc de mâini
o aripă.

Chiar atunci ai plecat
dar a rămas
un fel anume de-a spune
în care mulți
insistent vor să mă contrazică:
ba că-s om
ba că-s zeu
dar eu știu
sunt tot eu
dar cu palma
deschisă.