Azi am vazut iubirea.In ochii vostri din stele,in pasarile ce-mi trezesc diminetile v-am auzit glasurile.De ingeri ascunsi in trupuri.In pielea voastra plange atingerea cerului.In ochii vostri ard tortele pacii.Pasii vostri descriu deja arcul spiral al zborului catre infinit.Sunteti binecuvantati cu inima.Cea care in vibratia sa cuprinde miriade de lumi, cu toate tainele lor din viori ce canta extazul ce vine.Sunteti sipotul ce-mi zambeste atunci cand aplecat de furtuna privesc catre cer a speranta.Lacrima festilei ce-o ard in ruga de seara sunteti, cu tot cu ruga, cu inima mea si cu firul invizibil ce ne leaga de Necuprins.Clepsidre sunteti, prin voi curge nisipul desertului ce-mi ninge intrebarile largi, ca volute de mirare la farmecul vietii.Ornicele ce-mi bat miracol in clipe sunteti si clipele ca niste margaritare ce le mangai aproape.Linistea imi sunteti si spatiul dintre ea si mine.Cu universul sau de culori invitand la reflectie.Despre atingere.Despre nuferii dintre noi.Despre copiii din noi.Ce se cauta pentru joaca de-a iubirea.Joaca de-a sufletele revarsate pe mesele deschise.Cu ferestrele albe de puritate si dor.Un dor in care Dumnezeu se scrie cu litera mare a chemarii si grijii sale.Un dor ca un vulcan zidit in ardoare si magie.Ingeri sunteti, caci vegheati fara sa stiti la tandrete.La cuvantul ce uneste, apropie si creste.Toate metaforele si epitetele divine sunteti.Caci din ele cresc aripile voastre spre mine, cu ele imi acopar serile si noptile.Izvor sunteti, caci prin voi curge lumina.
Acea taina care necreat pulseaza ritmul dezvelirii de ceata.
Tremur imi sunteti in zidurile in care mi-am stins gandurile.Cele vechi.Si langa care sufletele voastre mustesc iubire intr-o ikebana de simfonii minunate.
Asa cum sunteti va astept in inima mea.Sa va ridic statui din emotii curate.Cariatide din ganduri gingase sa ma sustina, pe altarul pe care numele vostru il rostesc in tacere.Cu ruga pentru fericirea ce v-o doresc.Sa va spele zilele de nori, sa va creasca mai sus, tot mai inalt, zboruri de inimi in corida ce-o traim fara pata.
Multumesc este cuvantul mic ce-l gasesc acum, ca un ecou al emotiei ce ma scrie iubire de voi.
Cad in ruga de marmura alba catre Dumnezeu, sa va daruie lumina cu care nuferii cresc mai aproape si mai adanc decat
gandul.Si, in tacere, despletit de cuvinte, va las in grija inima mea, ca pe un legamant de oameni.
Nu uitati s-o udati din cand in cand cu lacrimile voastre de fericire.Ea va creste pana la cer sa va poata topi tresaririle, zbaterea, umbrele.Caci ea e deja a voastra.
Atat va darui azi, in ziua cand mi-aduc aminte ca m-ati nascut in lume ca pe un flaut ce incearca sa cante Iubirea.
Se aude toamna cum toarce din puls despletit pentru voi.
Va iubesc !