Margini de gând adesea mă mută acid
spre o indiferență uneori apatică
las pe alții în tăcerea lor să mă judece tacit
să-mi lase semne de trecere pe carnea
metamorfozelor mele meditative.

uneori mi-e frică să nu fiu eu însumi alterat
de propriile-mi decăderi mai mult sau mai puțin
non-conformiste
în fond ascensiuni și prăbușiri trăim în fiecare moment
mai uităm să le sesizăm doar
ne amintesc alții cautându-ne
frenetic prin ceața necunoștinței.

alteori caut un cer albastru aquamarin,
tomnatic.
încerc să vizualizez acolo nimicul din mine
nu apare întotdeauna
mă lasa necopt în dorințe simple
monocrome,
aplatizate și perpendiculare pe visele mele
adeseori incomensurabile.

și câteodată încerc să mă detașez de lutul
de pe vârful degetelor
care mă împiedică să zbor acolo unde
sunt sau nu sunt, am fost sau voi fi
cert e că azi totul e și nu e,
poate doar un concept de stază morbidă
a îngerilor decăzuți din mine.
sau din tine
sau din noi…
hibrizii etern neînțeleși sau incompleți,
păcat, niciodată heruvimizabili.