ochii tăi loveau toate femeile peste fund și desfăcea sutiene la spate dar ascultai bach nu-i așa și te treceau apocalipsele reîntâlnind sticla cu gin ridurile te făceau și poet și amant revendicai drepturi individuale atât de multe că umbra ți se îngropa în pământ de rușine dar ascultai mahler nu-i așa și tremura mâna întinsă după lama de ras străini te înconjurau în oglinzi lateral-spate profile palide cu pete de față fermoarele ți se închideau până în gât, până la vomă și îl ascultai la naiba pe grieg lăudându-te cu fiecare notă recunoscută în memorie țipătul tău avea un luciu distinct de oglindă udă blocai intersecții amintindu-ți o clipă de teoria haosului râsul tău avea efect de bumerang se întorceau simfonii în coardele tale vocale la naiba ascultai forfota viermilor dinăuntru de parcă ți-ar fi fost wagneri intestinali și asta pentru că știai când și de ce și cum o să te ia somnul