agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-07 | [This text should be read in romana] |
Cugetari
Nulitatea lumii ma inconjoara.Este pretutindeni asemeni aerului, ma inunda si ma sfarseste.Presiunea aceasta constanta a unor intrebari existentiale imi macina gandurile si credinta.Incerc din rasputeri sa gasesc un sens bine intemeiat existentei mele pe acest pamant.Cu cat se scurg secundele, cu atat sunt mai vlaguit si simt viata indepartandu-se din ce in ce mai mult de mine.Incet si inconstient, ca un orologiu ce nu poate fi oprit sau constientizat.Este precum o flacara ce mocneste usor, insesizabil, in sufletul meu.Din punct de vedere rational si constient, aceasta simtire este insuportabila.Corpul fizic nu simte la fel de acut acest lucru.Altfel spus, organicitatea suporta mai bine trecerea irezersibila a clipelor decat ratiunea.Dar ce rost are lumea , din moment ce iti petreci viata doar pentru a ti-o sugruma putin cate putin?Pentru ce sa incerci sa infaptuiesti felurite lucrari, atunci cand stii ca ele sunt efemere, ca tu insuti esti sortit efemeritatii?Gandurile se nasc si se topesc fara nici o relevanta.Pentru mine, ca si pentru ceilati de altfel, trecutul este o dulce amagire, un lacas de odihna, o idée de contemplatie.Viitorul este de asemenea o posibilitate de a evada din acest cerc vicios.Dar este o minciuna a existentei.Doar prezentul imi ramane.Dar la urma urmei, cum se poate defini prezentul? Este infinit prea scurt pentru a-l putea constientiza.Nu apuci sa-l atingi, pentru ca deja a trecut.S-a varsat, iremediabil, in neant.Simt o neliniste adanca cand ma gandesc la faptul ca trecutul, ce a reprezentat la un moment dat prezentul nostru, este pierdut intru vesnicie.Chiar tu, cititorule, poti simtii acest lucru? Te poti uita in urma ta fara sa ai regrete? Viata insasi este un motiv de regret.Poate si prezentul este o amagire a existentei.In acest mod sunt obligat sa gust din falsa voluptate a acestei lumi materiale.Imi imaginez ca cel mai real sentiment il putem simtii atunci cand suntem pusi fata in fata cu infinitul.Este intangibil, dar reprezinta singura prezenta nelimitata in spatiu si timp.El este chiar tatal spatiului si al timpului, creatie al lui Dumnezeu.Ce as da sa pot vedea macar o data intangibilul infinit.Sa-l pot atinge.Dar este in zadar.O, ce vise nastrusnice! Un gand trebuie tratat ca ceva suprem, ceva ce poate supravietui mai mult decat noi.Se naste si de cele mai multe ori se pierde.Dar odata consemnat, ii daruim acelui gand o prelungire a existentei.Dar el va face parte intotdeauna din noi.Prin urmare, gandurile ne sunt cea mai sigura mostenire. Suntem atat de subiectivi prin esenta, incat, cateodata imi vine dificil sa numesc umanitatea o rasa.Acest micro-univers ce salasluieste in noi reprezinta un focar ce intra in componenta Universului.De aceea subiectivitatea fiecaruia este o piatra de temelie in existenta.Rar ne intelegem cu adevarat intre noi si traim la unison momentele cruciale ale vietii..Dar daca am face acest lucru, c ear rezulta?O consecinta ar fi aceea ca astfel s-ar naste imposibilitatea de a ne exterioriza cu desavarsire.Poate incompatibilitatea dintre noi are cu adevarat un sens la urma urmei.Dar un lucru este sigur: prin insasi existenta ce mi-a fost daruita, am fost condamnat sa fiu propiul meu prizonier. Blestemati intru suferinta sunt aceia ce constientizeaza finalitatea existentei in fiecare moment petrecut pe acest pamant..Corpul, acest amalgam de oase si carne, reprezinta partea palpabila a inpalpabilului ce salasluieste in fiecare dintre noi.Caci esenta noastra este la fel de nedeslusita si cufundata in mister asemeni unui gand fugar, fara o aparenta importanta, pierdut pentru vesnicie in neant. Dupa ce am meditat indelung asupra acestor framantari, am ajuns la o posibila rezolvare pe termen scurt:naivitatea, indiferenta efemeritatii, si nu in ultimul rand credinta in ideea ca aceasta viata materiala nu este altceva decat o treapta in drumul nostru catre vesnicie.Cine poate sa imbratiseze aceste posibilitati, sa o faca! Dar acest fapt nu va fi,in vreo masura, un obstacol in calea inevitabilului. In viziunea mea, singurul lucru cu adevarat absurd, este viata insasi. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy