De ce iti cunosc atat de bine expresiile fetei? De ce vad eu oare sclipirea lacrimilor tale cand toti din jur iti admira zambetul fals scrijelit undeva intre pometii obrajilor, delimitat de barbie si nas? Iti vad fata trista prin gaurile de la ochi ale unei masti de fericire si incantare absoluta, desi nu am vrut niciodata asta. Fara voia mea iti citesc in ochi ceea ce nu este lizibil pentru majoritatea oamenilr care iti dau zilnic tarcoale. Pentru ei, ochii tai sunt doar doi ochi, pentru mine.. sunt o carte deschisa. ti-am admirat chipul cu toate expresiile sale de-a lungul timpului. Diminetile zambitoare sau dupa amiezele triste si ploioase… toate acestea m-au ajutat sa iti documentez ochii, de fapt tot chipul, in ceea ce a devenit o nescrisa enciclopedie a ta(da! Te-am considerat destul de importanta sa scriu mii de pagini despre tine…). Imi doresc sa pot fi indiferent si totusi nu pot. Azi ramai un fel de cicatrice sapata adanc undeva in mine, care nu se va mai vindeca decat prin indiferenta, o indiferenta pe care nu am , si nu voi avea niciodata puterea sa o manifest. Fara sa incerc sa schimb ceva… recunosc faptul ca inca… insemni ceva