Când mă dezbrac de haina disperării mele
Ai tu grijă să mă acoperi cu veșmintele depresiilor și obsesiilor tale
Gânduri murdare și lipsite de noimă își bat joc de tine
Și n-ai suficientă putere să crezi în mine
Pentru că drumul nămolos îți e mai aproape
Și nu vrei să calci pe aleea fericirii sufletului tău
Þi-e comod să murdărșeti adevărul
Îți place să te joci cu imaginația
Să dormi cu aberațiile-n gând și să uiți realitatea
Să-ți pătezi, brutal, creierul cu amărăciuni puerile.