e greu să-ți descriu, îmi spunea. apoi împărțea cărțile de joc, împingând cârduri de somoni împotriva curentului. moartea se întindea ca o pată de igrasie pe un perete alb. prinsă în capcana câmpului magnetic, crestată cuneiform în câte o lichefiere gălbuie sau baricadată în înclinații firești. și spațiul se deschidea în așchii țepene. o aromă de cărți vechi rasucindu-se în broască ne călea singurătatea, ornată cu trofee. El lăsa din mână roata grea, înregistrată sub un număr de inventar. statornicea între noi un soi de sfială comună, cu mâner de argint. în zile cu soț purta la cingătoare un exemplar din specia romanticilor. în celelalte un ghem de femeie bizară. nici un strigăt, dincolo de noi lumina lumânării ca o harpă. mirosea a praf de pușcă, în crepusculul violaceu. ca o unghie. cuibărind într-un curcubeu umed așteptarea, triunghi de piele decupată de pe frunte. tu ronțăiai sâmburele gândului ștergându-te cu un prosop de baie. aperitiv în semiobscuritate. laissez parler les doigts.