per Dios te încrunți privind ferestrele de hârtie pe care nu mai poți scrie
per mi amor ai vrea să faci jocul pasiunii pe marginea digurilor nopții
per sempre ai dori să rămâi fără părul prins de cleștele neputinței

poezia ta are un premiu din octombrie în alt octombrie
pentru ea ai aflat întotdeauna hârtia potrivită
și fără umbra răzvrătirii o porți ca pe o trenă albă
te inspiră întotdeauna diminețile din locul acela
în care nimeni nu pășește anapoda

poezia ta nu mai vrea să fie citită cu ochii închiși
și tu accepți dorința ei în fiecare seară când iei brațele iubitului
de pe așternutul versurilor și îi lași visele

per la mia vita șoptești în căușul scoicilor
stârnești caii sălbatici spre estul lumii
liberă fără a plăti prețul luminii
astăzi te îmbraci în galben din pietrele anotimpurilor









Mulți ani de galbenă luminare și felicitări pentru premiul pentru poezie, "Nicolae Labiș", câștigat la Suceava, în acest minunat octombrie al vieții tale!


*Livia Stefan:
http://www.agonia.ro/index.php/author/10695/index.html