*
Imaginea iubirii
se naște-n suflet sfântă
ca un tablou etern.
Din raze de lumină
îmi dăruiești culoare
și viață, și candoare.
Din unduiri de ape
cu mângâieri prelungi,
trezești în mine dorul
De munte, de înalt,
de creste fericite,
ce-ating perfecțiunea:
Cerul senin și norii.
trupul meu simte
cum cresc din rădăcini,
Copacii mândri-n soare
și-și rotunjesc coroana …
și florile, și iarba, și grâul auriu
Răsar a viață nouă!

**

Tresaltă trupu-mi vesel,
un zâmbet timid apare
și gânduri de copil înnobilează visul.
Mă cred acum o floare
parfumuri emanând din gingașe petale:
paletă de culori ce bucură
Privirea și sufletul,simțirea.
Mi-ai dăruit întreagă fericirea
de-a fi izvor de viață,
trupul firav hrănindu-l la pieptul meu
Simțind o bucurie ce se revarsă-n mine
ca o cascadă-n hăuri adânci din munți
în care, doar lumina soarelui pătrunde
Timid, cu raze slabe ascunse în cotloane
de stânci amestecate cu crengi rupte din brazi.

***

Sunt veselă și tristă, amestecând cuvinte
iubirea se-ntrupează în chip de înger drag
mă simt acum pustie și iar apoi sunt plină
De viață și lumină, de vraja ta, iubire…
imaginea ta crește cuprinde tot în ea
imens tabloul are de-acum întreagă rama.

În suflet și-n privire nu mai încape răul.
Tu ești stăpâna lumii și-a sufletului meu!