24 octombrie,
la poarta vieții, bate sfios un clopoțel
o bucățică de suflet
cu mare preÈ›.
Prin el
îmi îmbogățesc sufletul
cu priviri bune
mă face să ințeleg rostul vieții
și s-o iubesc intens
avântându-mă la acele înalțimi curate
senine.
Ce dar mi-ai dat doamne
umplându-mi viața cu rost!