Stau la fereastra si ascult bataia clipelor atat de tarzii...Nu vreau sa inchid ochii pentru ca as pleca de langa imaginea unui inger ce-mi aduce rasaritul in pragul serii obosite. Sunt libera sa fug de sclipirea stelelor atat de obositoare pentru ochii mei insetati de lacrimi, insetati de tine. Dar nu pot sa ma izolez de licarirea unei sperante de a te gasi acolo sus printre stelele visurilor mele.
Trecutul mi se pare acum in zadar si orice clipa ce mai vine de prisos daca intr-o bataie a pleoapelor nu pot sa te avd zambind. Tu esti soarele nou din fiecare dimineata si-o veche tristete in fiecare amurg. Dar est tu si ce mai conteaza...Atat de sus incat nu iti pot atinge obrazul nici macar cu o geana. Daca m-ai putea imbratisa doar o singura data ai simti atat de tare bataia inimii mele incat de atata caldura nu ai mai vrea sa-mi dai drumul. Dar fiecare gand despre noi doi il insir in jocul cu margele de sticla. Nu exista "noi doi", doar eu si tu pe doua carari separate de trandafiriile ceasuri ale unui indragostit orb. Eu si tu...oare nu ne vom intalni niciodata? Acum inchid incet, incet ochii si picurii de roua rasar pe crizantemele sperantei- sunt zorii aproape...