eu vin pe jos adunând urmele aspre. pe-aici ai plecat ieri. drumul e acum doar o cărare de foc. au secat toate fântânile și toate culorile calde.
cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse.

eu vin pe jos. de aceea durează atât.
uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală
fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită.

alteori drumul îmi cântă sub tălpi. ca un lup argintiu întârzie luna pe cer neîntoarsă.
dansăm între kilometri de piatră în ritmul unui vals foarte vechi.
de aceea durează atât.