De-am gustat ceva din ceea ce am trait, e amarul unei vieti prost prelucrata, sub incidenta unor gresit intelese principii.
Noaptea fu stingerea zilei mele, de nestiute alte zile, din luni pierdute intr-un alt an.
Va stiu de atata timp, de nu mai stiu ce sa spun despre voi. Treceti prin timpul meu, cum timpul va petrece.
Eu curg prin voi precum moartea prin piata; aleasa , nu culeasa!
…Si-mi spun atati, ca sunt simplu, ca firul ierbii cules de pe-al ei pantec, cu-a ei transformare, in ceea ce credeam; (o ea perfecta din povesti)
E dorinta la fel de greu digerata, de animalismul cenzurat in marea de stiinta a sexualitatii ce ne cuprinde; lipsita de palma zilei de maine; plina de reprosul unei constiinte treze, fara amfetamine; deci de crezul unui mai bine de mai maine!
Imi pot cunoaste dorinta de femeia de maine, cu briciul prin pantec petrecut; ori cea de pe urma, cu-a -le ei sapte, dar tot ea cea din urma, imi spulbera trecutul: fina atinsa de mersul lumii lumesc.
Dorinta e simpla , exprimarea e greoaie, sentimentul, e dincolo de exprimare.
Dupa exprimare, e ceea ce credem ca suntem!

Vai de cei ce ma vor real, in ceea ce nu stiu!