trebuie sa-ti impartasesc ceva
este vorba despre un clip publicitar
animatie alb/negru
asa
nu stiu la ce se face reclama
poate la baterii sau la becuri
la firme de iluminat
are o melodie care imi face rau
de cate ori o ascult
ma imaginez pe biscayne
spre downtown
mergand cu autobuzul
ma uit pe geam din masina
si este pe inserat
poate pe innoptat
cand se inchid magazinele
pe ultima suta de metri
merg sa cumpar tesaturi
voaluri unul auriu si unul albastru
sa se potriveasca la o friza indiana
ma ucide
nu stiu de ce
melodia asta
nu am fost prea fericita la miami
mai ales atunci
ma omoara cu zile
atunci simteam mult
cat poate simti cineva simtitor intr-o viata lunga
este o melodie americana
eram atrasa intr-un anume fel anume de aceasta melodie
dar nu vazusem reclama
iti spun
ca sa stii
de cateva zile am vazut imaginile
am vazut animatia
o fata privind un oras
negru cu luminite multe albe
este ceea ce iar ma ucide
erastmus din rotherdam
am avut un astfel de sentiment puternic puternic
aproape de simitirea mortii era
cu ani si ani in urma
citeam o carte sf
cred ca a lui arthur c clarck
orasul si stelele cred
avea pe coperta o poza parca din NY
cu zgarie nori in noapte
si luminitele din buildings
cateva
doar cateva puncte luminoase
era o poza panoramica
din avion
de sus
ma auzi?
vezi?
si m-a pus naiba sa-mi imaginez
cam ce faceau cei care locuiau care erau acolo
in momentul acela
precis in acel moment
in momentul in care era facuta poza
daca erau luminite la ora aia cineva era
dincolo de acele minuscule ferestre
lumina in noaptea este semn
ca fumul in padure
este semn semnal
nu?
si imi imaginam
cine putea fi acolo
sute si mii de vieti
pe care le aveam sub ochi pe o coperta
noaptea
lumini
erau cateva aprinse
nu toate
poate femei de serviciu curatau birourile
sau intarziati la munca
sau cine stie
erau acolo toti
nu am putut sa ma gandesc la acea senzatie
luni intregi
nu priveam coperta
mi s-a mai intamplat asta o data
cu inima fiului meu
de cartea aia imi era teama
eram in tabara la dunarica
ziua pictam noaptea citeam
si nu erau scaune in dormitoare
o profesoara de desen
a rugat-o pe nu mai stiu cum o chema
sa tina un lighean cu apa in maini
ca nu ajungea cablul de la fierbator pana jos pe podea
era o fata de la tara
a tinut ligheanul pana i s-au inrosit mainile
eu ma gandeam cum as fi reactionat daca m-ar fi rugat pe mine
cum m-as fi descurcat dupa cuvintele magice
iar acum
am descoperit melodia asta
si iar a fost rau
rau de tot
si imaginam mersul meu in downtown seara
si cladirile inalte si inghesuite
si eu privind de la gemul autobuzului
orasul inalt cu luminite
ii aveam sub ochi
de jos
ii priveam
acum cateva zile am vazut clipul
melodiei
al reclamei
fata privea orasul noaptea
erau numai luminite
si ea era alba pe negru si ii flutura parul in vant
si privea de sus orasul
lumea
precum nebunii erastmus
era mica de tot lumea
mica mica
suflete
oameni
ca niste furnici
mai mici
mici de tot
invizibili
cu tot cu urmele lor luminoase
intunecate
sa asculti melodia te rog
au ales-o extraordinar
asta a pornit
nostalgia nimicului care suntem
totul pe o coperta de carte
si in ea alta si in ea alta
si noi in alta
si tot ce ne cuprinde in alta
aceasta trecere continua
din ceva in altceva
ma omoara
ma distruge
este ca si cand as atinge
doar
ce nu pot cuprinde si intelege