S-a deșteptat cea din urma piatră de mormânt din sicriul de demult.
Imens sicriu unde s-au fost îngropate irealitati în căutare de adevăr.
Limba ceasului sub privirea-mi se scaldă în profan
Alearga-mi prin ochi și ajungi la mine.
Sunt eu,ceea ce nu ai fost vreodată.
Sunt eu,pare-mi-se nu mă recunoști?
A trecut atata timp....am murit de atatea ori
Am asteptat chemarea în atâtea rânduri și pustiita de existența m-am întors în apus
Sunt eu...ceea ce nu esti.
Sunt eu...puțin mai mult ca tine si deloc ca mine...