Viața-i o femeie...


Lumea încearcă să se îmbrace cu sutana sfinților, care spre binele lor au murit de prea mult timp încât să mai fi rămas netocată vreo fărâmă de adevăr. Sună toaca necontenit undeva departe de unde noi nu o auzim acum. Poate într-o altă viață.
Lumea și viața...
Lumea în care trăim cu toții este un bordel.
Iar viața... însăși viața mea, este o femeie de bordel. Intrând în bordel și oferindu-ți-se această femeie uscățivă sau durdulie, după posibilitățile tale, astfel îți începi jocul. Trebuie să te ocupi tu de ea dacă nu vrei să se ocupe ea de tine și să râdă împreună cu alte muieri după program. Încearcă să faci tot ce îți dorești în ora oferită, pentru că oricum la sfârșit va trebui să plătești și ar fi bine să nu regreți prețul. Þine minte câteva lucruri care-ți vor fi de folos: când spune nu, nu înseamnă neapărat nu, când îți râde cu dinții ei albi te poate înjura de mama focului în gândurile ei negre, iar când te laudă nu înseamnă că a fost mulțumită. Și toate astea pentru că viața e perversă (viața și lumea împreună) și nu îi este rușine cu acest lucru (nici nu are de ce, pentru că face parte din meserie). Noi suntem forțați să intrăm în bordel și s-o acceptăm, iar ea este obligată să ne primească; astfel încât nu trebuie să ne iubim unul pe altul, ci să trăim 60 de minute împreună.
Să nu te gândești să o omori pentru că ea își face doar datoria și ți se dăruiește toată. Nu o ucide pentru că nu ai de unde să știi dacă mai ai ocazia să intri în bordel și ar fi păcat să omori singura femeie pe care o primești, iar după să plângi ca un copil ce s-a ars cu bricheta și să-i tragi plame să se ridice și să-ți tragi palme și ... degeaba. Poartă-te bine cu ea și nu va mai fi necesar să plătești nimic și îți va mulțumi că ai fost al ei, iar tu când vei ieși pe ușă vei simți că ai iubit-o și nu ai știut.
Nu uita!
Numai cine nu își trăiește bine viața e datornic să plătească ora.