Uneori stau la o margine de cântec
Malaguena salerosa
îmi visez viața, care se petrece, de altfel, în jurul meu.
Te văd,
Mă gândesc cine este străinul ăsta pe care îl visez obsesiv noapte de noapte
Și iar aud,
Malaguena salerosa
Nu înțeleg.
Oare ce limbă vorbesc când sunt trează
oare ce oameni admir, pe cine urăsc
și iar apari,
de data asta zâmbești, îți gătesc lasagne
și alte poeme
Bologneze, carbonara...
Și iar
Malaguena salegrosa
deja
noaptea mi se pare prea lungă, în vis totul e infinit
dar probabil în câteva secunde mă trezesc...


Eu știu, în realitate zbor
De cele mai multe ori deasupra unor gări din marile orașe,
alteori pur și simplu îmi iau avânt și plutesc.
Eu știu, în realitate sunt o balerină celebră
de cele mai multe ori lebăda albă a lui ceaikovski.

Malaguena salerosa
Și tu (un necunoscut pe care l-am numit tu, pentru că adeseori
îl zăresc pe strada mea, la adresa mea...)