dacă poți să te miri fără să vorbești fii sigur că-n inima ta se scrie o limbă nouă

în pacea dintre două respirări stomacul lunii se face covrig
vine-un corb și-o mușcă ea spune au ea nu plânge ea face lumină cu singurul colț rămas
să spintece noaptea

s-a lipit zahărul Domnului de părul meu fulgii-s grăsuni eu sunt copil
cu mine se-ntâmplă ceva cu mult din afara mea înspre mine
sub cingătoare talia iernii se frânge în față și pe spate
dansează balerina încurcă spiralele cu verticalele
mă înalță deasupra copacilor

de aici de sus ating cu un deget casele ca pe cutii de bijuterii iar străzile par niște vene
palpitând sub pielea lumii

tu ești o picătură de sânge pe ele ultima picătură de sânge
pe buza unei răni în mândră vindecare
rătăcești în mugetul zilei cu o lumină mare pe cap
sfidând surzirea

ca să nu îți spun că te iubesc am tăiat limba timpului
și te-aștept în muțenia lui
cu o cană de ceai în mâini aburind cu gura fereastra