printre sorbituri încete primesc
oglindirea inutilității sunetelor fără să măsor
întinderea
tu știi ce subțire poate fi lumina
răzlețită deasupra urâtului
cad în mine la întâmplare
căutând zboruri în regiunile muntoase
și femeile din vale
ca să pot pizmui
bărbatul trecut de o sută de ani
uneori mă întreb care dintre vieți e cea reală
sătul să mai aștept sosirea hamalilor
ori spațiile contractate
în neputința de a fi albastru
mă privești
urcându-mi în inimă umbra dulce a moralei
acolo unde natura înflorește
din singurătate
un fel de afecțiune
poate visezi să-mi stăpânești într-o cifră rotundă bătrânul
ostenit de atâta indiferență
orbit de nesomnul închipuirilor
veșnicia
pe linia înșelătoare a sânilor mai bine stinge-mi
cât să-mi pot aluneca între două absențe
însângerată de nimb pieirea
trecătoare lumini închise în colivie
florile zborului...