roade-mi lumina până la zgârci
câine de vânătoare sângele meu conjugat
nu te înfruntă

voi șlefui uriașe lentile prin ele să văd ce-a mai rămas din mine

băiete e bine să știi care îți sunt limitele îți lovești creierii de același zid iar și iar
de pe margine eu mă stric de râs caraghiosule pe undeva trebuie să fie o poartă
tu nu tu nu tu iar și iar cu fruntea-nainte acesta e locul zici și iar te înfigi
în pieptul meu zidit ca într-o pâine de piatră

deasupra noastră tăișul fricii pe care se prelinge sânge sfânt
destinul și festinul

eu nu mai am despre mine nici o altă dovadă
decât silueta unui poem cu genunchii la gură o marie cenușie a cuvintelor

prin tine îmi caut o falie

creierul meu cară în dric spre sălile de disecție
hormonii veseli din demisol

sunt sclava ta
lanțul acestor cuvinte are un capăt prins de glezna lui dumnezeu
iar celălalt de gâtul meu