simt clipa care trece prin carne
și-mi sapă descântecul
văd lumina ce-mi coboară pe prag
și-mi arde țipătul
miros tamâia pașilor
din urmă
ating norul ce ascunde sufletul
în umbră
și tremur
aud bătaia unui puls ce cântă
a soare
îmi pare că nu-i decât un pas
până să-ți prind privirea-ntr-o șoaptă
să-mi învalui lacrima
în sufletul tău
ca sânge în proaspătă rană

sfârșesc sărutându-ți aleea pietruită
din palme

și totuși,printre oameni
nu știu de unde să încep
să te caut