Dumnezeu nu are nici o legătură cu felul în care noi ne umplem zilele ca pe niște pahare ca apoi să le dăm pe gât cu o grimasă. Unele sunt atât de amare încât nu ne mai amintim nimic. Altele ne provoacă o greață organică sau doar o lehamite. Dacă am putea vărsa, lumea s-ar umple de șobolani.
Mai ținem în noi până mâine, prietene. Tu crezi încă în rosturi. Pot să-ți spun doar că Dumnezeu s-a mutat de mult în copiii noștri.

E vremea să plecăm. Ia-ți umbra de pe coridorul ăsta, ia-ți crucea, răstignirea, amintirile, tălpile inutile, speranța de viață sau de moarte. Ia-ți femeile și ochii lor înlăcrimați pentru tine.
Dacă vrei ascunde-te mai departe în iluzia ta călduță. Îți mai aduc o pătură un poem o liniște ce vrei tu. Dar te rog nu mai aștepta. Dumnezeu ne-a uitat aici printre ciori.