*
deasupra aerului rece,
în sferturi de drum pleacă
purtat de stihii molatice
și renunță la regăsirea de tine

plutești desprins de trup


*
din ger pinteni aprinși
în fiorduri de negru
ah, nu înțeleg cometele
izbindu-se de privirea mea

cer să renunț la cuvânt


*
căci din tine mi se sfâșie
pielea și tremur de frigurile
iertării. Plictisul acestei inimii
mereu plângând și taie-mă
în două fâșii de teamă când
voi fi singur, singur, singur

această desprindere de real


*
urletul de lup și zbor de condor
cer straniu peste veacurile
invizibile, extaz și ducere către
mările moarte. nu privi înapoi,
ți se va răpi privirea obosită,
așteaptă venirea de oameni,
animale rare, nemulțumire.
sfărâm speranța de marmură
și repede mă pierd către tine.

aici nu există furtuni.


*
inimi de scrum și tăcere
fluture de foc, jar, jar, jar
peste mine somn ultim către
evadări din carne, din robie.